Dialetto di Trasacco

Poesie, detti e proverbi di Luigi Susi

Trasacco e la donna

Femmena e cavalla casa arricca i casa spalla
Alla véteva che cerca i marite ce se vete la settàna
Le mamme sò bbône fine a cent'anne
La femmena fà i'ome dù vote: quante ie parterisce ie quande se ie sposa

La vocca della femmena é la porta de ie paradise,
dù vocche dé ie pergatorie, tre dell'inférne.

Ie mute ie capisce la mamma.

La mamma pe je fjie se leva ie wuccunijie,
ie fijie pe la mamma se le iétta tutte 'nganna.

'Mojie di tua villa e c'mpare a cento miglia

Acqua cheta mena vermi

I Parenti

Figlio di gatta sorgio acchiappa

Le sangue ti te fa' veni la polmonite

I parente sà cumma jje stiwale: cchiù so stritte, cchiù fanne male

Fa' cchiù n'amiche bbòne che ne parente stritte

Ie ciòccbe fa la schiappa

Addò stanne mamma ie fijia, la nora ha da fa' cente mija

Quande padre porche pija, tutt'allegra la famijia,
quande se tratta de pagà, tutte a biastimà.

   

La saggezza popolare

le chiaccfiiere nen fanne farina

Ne vàche alla vota, rrempije la pignata

Addò se leva e nen se punne, tutt'i munne se schempùnne

Se vò casa 'mpuverti, lavora aji atri i magna a tti

Chi nnànte t'alliscia, arréte te freca

Nen te fidà dé ji pòvere arricchite i dé ji ricche 'mpovertite

Acqua passata nen macina muline

Chi alza cule perde poste

Chi campa senza cùnte, mòre senza cante

Se spùte pe l'aria te recasca 'mmocca

Chi gira lécca, chi se stà se secca

Pettine i cule nen se presta a nisciune

Chi me dona, penziere me mette

La croce a Mont' Aute
So cuntàte i témp 'n ogne roccia.
So cuntàte i cante 'lle curnàcchiije,
che chiùdéne a lla torre i vole stracche.
So mmiràte cùmma i céle azzurre,
allùma a lla mentagna la croce 'je ricòrde
dé ggéente trapassata.
Sòla sta la cròce, a j'etérne siknzije ïïa cimàata, bbaCaùstra muta de je témpe; addô se pèrde i sguàrde a je nfinite; addô arriwane i remore 'û'alé alï'égre je pàssare festùse; addà tutte è divine, fra Ce rocce grigge e j'addérrùpe, addà 'n ce sta sekiàte e sfùmmec6e d'asfàCte, e torre de tralicce e cimminière attiwe. SoCa, adá'ô Ca Cuna fa a nnascunnarèCCa, fra k sc6iumose nùweCe; addo chemènza i jurne; ddà eede gne mmatina cùmma sàCCe i sole, cùmma càCa i eéspre a lla bborgàta, addo reposa i ritme 'CCe speranze, doppe i jùrne a spàseme e fatije. Sok, nnascostapa Ce nébbije j'autunne, cfiepérta da je wéle 'lïe ggeCàte, ddo i eénte a sc6iaraeénte urla e piagne. g wràccia apérte c6iama e mplora i céle, cùmma e cerca ïôc6e a je nfinite. 9Va crôce solitaria, 'n cima a lï ombre sé, senza fiore e Cume, senza mai ne cante, na prig6ièra... loc6e... a j'etèrne silènzije 'lï'a cimàta.